Mi-e dor ...

Am fost cândva Zeițele Luminii

Am fost cândva Zeițele Luminii,

Fiorul drag din florile grădinii,

Înmiresmând tărâmul fericirii

În zbor curat, în brațele iubirii,

Am fost cândva și undeva misterul

Pământu-ntreg îl sărutam cu cerul,

Și le prindeam a Zeilor voințe

Cu ale noastre doruri din dorințe,

Am fost cândva vitezele-amazoane,

Pe care le vedem azi prin icoane,

În brațul nostru se-ntâlnea iubirea

Cu ne-înfricarea lumii, nemurirea,

Am fost cândva și undeva doar noi,

Plămada pură a sfântului altoi,

Ce ne stropeam cu dragoste tulpina

Ca ramul să nu-și uite rădăcina,

Am fost cândva și undeva lumini divine,

Din preaînalturi coboram gingașe Zâne

Pe întreg cuprinsul rezona tot universul

Zeițe dragi vibrând în șoaptă versul,

Am fost cândva ... dar ce n-am fost atunci,

Bunici și mame .. și surori .. iubite dulci,

Și-ar trebui să revenim la viață

Că-s zorii noi și-o nouă dimineață,

Și se deschide cerul cinstind Ziua Femeii

Căci ea e-întreg misterul și are cifrul cheii,

S-aducem iar Pământul pe valul cu iubirea

Din totul să reverse parfum cu fericirea ...

de Adina Dora

=========================================

Ai grijă, Sfinte Doamne

Când am plecat, măicuță,

Din satul meu cel drag,

Tu ai rămas în tindă,

Tăticul stând pe prag,

Ai grijă, Sfinte Doamne,

Și mângâiem părinții,

Sătucul de departe,

De răutatea vieții,

Mă uit ades la poze

Ca să-mi astâmpăr dorul,

Și-i văd plecați de șale

Tot măturând odorul,

Of, iartă-mă Isuse,

Și te implor mereu,

Ca să-mi grijești părinții

Și tot sătucul meu,

Ce grea e depărtarea

De voi și de vecini,

Dar cui să-i spun amarul

Aici, printre străini,

Ai grijă, Doamne Sfinte,

Mă rog Ție, mereu,

De mama și de tata

Și de sătucul meu,

Of, iartă-mă mămică,

Căci nu te-am ascultat,

Pe tine și pe tata

Când am plecat din sat,

Vă rog pe toți, fierbinte,

De cumva v-am greșit,

Să îmi iertați purtarea,

Pe toți eu v-am ... iubit ..

Adina Dora

Eu cred în tine, Domnul meu

Eu cred în tine, Domnul meu,

Și-n fiul Tău Iisus Hristos,

Născut în Duh din trupul Tău,

Adevăratul Dumnezeu,

Copilul blând și luminos,

Și pogorât din cerul sfânt,

În mama Lui, Fecioara,

S-aducă pacea pe Pământ,

Lumina Ta într-un Cuvânt,

S-arate ulicioara,

Să ne arate nouă Calea,

Iubirea și-Adevărul,

Căci prea am rătăcit cărarea,

Din hăuri strigă întrebarea

Cu mărul și misterul,

Căci Tu ne luminezi grădina

Și ne arăți menirea,

Sorbind Lumină din Lumină,

Iubire sfântă și divină,

Pe drum cu .. mântuirea ..

de Adina Dora

Luceafăr blând ..

Luceafăr blând pe cer lucind,

A nopților suspine,

Hai, vino iar, pătrunde-n gând

Cu visele-ți senine,

Cobori în jos lucind cu raza,

Iubirile străluce,

Ne luminează iarăși oaza

Ce plânge la răscruce,

Te cere iar la tatăl tău,

Urmează-ne chemarea,

Căci prea ne e la toți mai greu

Și-i supărată marea,

Mai vin-odată, cum veneai,

Pe-a razelor aripe,

Făcând din ele evantai,

Eternități din clipe,

Pătrunde-n lacrimile noastre

Cu ochiul tău himeric,

Ne scapă dorurile-albastre

De-al nopții întuneric,

Pășește lin fereastra sorții,

Să nu se rupă pragul,

Și vino iar pe valul vieții

Ne mângâie necazul,

Coboară cu al tău senin

În spuma alb-a mării

Odată ție să mă-nchin

În brațele visării,

Căci tu ești Domnul meu de sus,

Ce-mi străjuiești menirea,

Luceafăr blând, cu raza dus,

Să ne veghezi iubirea ...

de Adina Dora

Foto: Internet

Zeițe dulci plimbându-și zeii

Am fost cândva zeițe dulci,

Mireasma florilor din lunci,

Parfumul magic al iubirii

Prins în buchetul fericirii,

Mișcând cu dragostea misterul

Pământul drag era tot cerul,

Cu simfonia și cu versul

Ce-nviora tot universul,

Eram a zeilor dorințe

Încătușând a lor voințe,

În inimi le-nchideam iubirea

Valsând la pas cu nemurirea,

Într-un acord divin de dor

Pe-același val dintr-un amor,

Strânși la un loc cu-nțelepciunea

Întregul cer vibrând minunea,

Ce-a fost cândva .. și-a fost frumos,

Ce a fost sus era și jos,

Zeițe dulci plimbându-și zeii

Înmiresmați cu floarea iei ..

Miresme dulci învăluind speranța

Se lasă-ncet, frunzindu-și întomnarea,

Fiorul cald, șoptindu-și înserarea,

Valsând pe dealuri și prin văi romanța,

Miresme dulci învăluind speranța,

De tot ce-a fost și-a împlinit destinul

Sorbindu-și existența cu tainul,

Durerea scrisă-n gust și în culoare,

Strânsă-n plăceri din razele de soare,

Care-au mișcat magia și misterul

Turnând în lut esențele cu cerul,

Înmugurind parfum de primăvară

Scăldându-și dragostea de astă vară,

În toamna care vine-acum de-a tomna,

Peste văzduh și-așterne încet forma,

Și ne îndeamnă iarăși spre visare

Să ne ascundem toamna în iernare ...

Mi-e dor ... de serile șoptite în pridvor,

Prinse-n magia dulce a-înserării,

Pășind sfioși pe marginea visării,

De casa mea mi-e tare, tare dor,

Mi-e dor ... de jocurile noastre din odor,

De sfada bunului că-i rupem iarba,

Când ne certa duios zâmbindu-și barba,

Și ne-alinta apoi cu-n glas de dor,

Mi-e dor ... de primul meu dor de amor,

Când ne-mbătam sorbindu-ne mireasma,

Dintr-un pocal de flori fierbând agheasma,

Cu același dor vibrând ușor într-un fior,

Mi-e dor ... și-n dorul meu iubiri mă dor,

Din alte vremuri tremurându-și rodul,

De când un timp era la casa lui cu locul

Și fremătau îmbrățișați cu același dor,

Mi-e dor ... de-un dor nebun de altădată,

Un cald fior ușor, dorindu-și viața toată,

Îmbrățișări de-amor șoptite-n faptul serii,

Cu-același dor nebun din vraja înserării ..

Din lutul crud mai modelat ..

Din lutul crud mai modelat, părinte,

Cu apa vieții mi-ai umplut izvorul,

Și ai aprins în mine flacăra cu dorul,

Să ard însuflețind din gând cuvinte,

Să-mi potolesc cu apă focul lumii,

Suflând lumina peste hăul nopții,

Să scot plăcerea din durerea morții

Și mierea sfântă din altarul humii,

Am ars, și ard în mine doruri multe,

Să-mi țin cărarea ce mi-ai dat, părinte,

Să duc pe umeri crucea mea, cuminte,
Lutul pământesc pe mine să m-asculte ...

Un dor nebun de casă

Eu plâng, măicuță dragă,

Și-mi plâng ades destinul,

Care ma rupt de tine

Și-mi dă să beau doar chinul,

Îmi plâng durerea mare

De-a nu fi lângă tine,

De-aici din depărtare

Mă-înecă doar suspine,

Îți simt și ție dorul

Ce-mi înfioară mărsul,

Când tu privești cuptorul

Și te apucă plânsul,

Că sta plecat pe-o parte

Parcă în rugăciune,

Și-mi strigă de departe

Descântec din tăciune,

Îmi strigă, maică scumpă,

Un dor nebun de casă,

De tinda mea cea dragă,

De ce pui tu pe masă,

Cu gust de tine, mumă,

De lacrimi scurse-n glie,

Cu dor de a ta mână,

De-o maică ... Românie ...

Iubiri durute de-nceputuri

Un gust care răzbate timpul

Și ține-aprins focul cu dorul,

Mirosul cald cel dă cuptorul,

Mireasma aburind tot locul,

Când mama scotea pita-afară

Mișca cu ea un colț de țară,

Fioruri sacre de-începuturi,

Iubiri pierdute-n negre luturi,

De-un rost ce nu l-am priceput

Și neștiind noi l-am pierdut,

Și am rămas cu amintirea,

Și ne mințim cu amăgirea,

C-așa sunt vremile moderne

Uitarea-n toate să se-așterne,

Să aruncăm flori din grădină,

Să mâzgălim ce-a fost lumină,

Să dezbrăcăm un drag veșmânt

Să ne uităm sfântul cuvânt,

S-aducem pe pământ mizerii

În lupta oarbă cu materii ..

Aceasta, oare, e menirea,

Să uităm moșii și iubirea,

Să ne-încuiem în fier și plastic

Mințindu-ne c-un trai bombastic,

Când inima ne strigă-n noapte

Și ne-amintește-n calde șoapte,

Iubiri durute de-nceputuri,

Strigând în noi nepriceputuri ...

De-aș fi doar lacrima din stele

De-aș fi doar lacrima din stele

prin univers să mă răsfrâng,

Tu, Doamne, să te speli cu ele,

și tot păcatul lumii rele

să îl aduni atunci când plâng,

Să îl colind în Noaptea Sfântă

vibrând misterul lor de dor,

să prind magiile cum cântă,

când îngerii de sus cuvântă

iubiri de foc din cerul lor,

Când se-ncolindă omenirea

sorbind poemele cântate

și se revarsă fericirea,

din mirul sfânt curgând iubirea

în nemuriri necuvântate,

Iar îngerașii ne încântă

cu suflețelul lor gingaș,

și prin colinde ne descântă

iubiri din noi ce le-mpământă,

cu drăgălașii copilași,

Iar dac-aș fi în acea Noapte

un mielușel în iesle pus,

aș sta s-ascult a lumii șoapte,

iubirile din noi necoapte,

pe Tine, scumpul meu Iisus.

O, Măicuță Sfântă ...

O, Măicuță Sfântă, te rugăm fierbinte,

Să ne-arăți cărarea bunului Părinte,

Să ne-nveți durerea, Maica noastră dragă,

Căci prea-i tristă viața, suntem fără vlagă.

Ne-am uitat părinții, neamuri am lăsat,

Și ne strigă moșii de la noi din sat,

Din triste morminte uitate sub cruce,

Ne strigă tăcerea unui trai mai dulce.

Te rugăm Măicuță, dă-ne iar credința,

C-a rămas prin sate cu nesocotința,

Am pierdut-o, Maică, în războiul urii,

Și-am spurcat-o toată cu silința gurii.

Maica noastră scumpă, dă-ne iar veșmântul,

Ce-l purtam odată când cinsteam pe Sfântul,

C-am uitat cuvântul spus de Fiul Tău,

Pierzând, Maică dragă, și pe Dumnezeu.

În genunchi, pe tine, noi te implorăm,

Scumpa noastră Mama, cu drag te rugăm,

Dă-ne demnitatea traiului străbun,

Cinstea și onoarea, de-a mai fi român!   

de Adina Dora